michael jackson a fost doi. omul si artistul. de om nu ma intereseaza si nu-mi pare rau, fie ca a dat acadele la copii, fie ca nu. nici de artist nu-mi pare foarte rau, da' il respect mult pentru influenta majora pe care a avut-o asupra muzicii pop-dance si asupra conceptului de show live. melodiile lui nu ma atingeau decat cand eram mai mic (asta si vroia, nebunu' de el), dar nici acum nu as putea spune ca imi provoaca greata. pe unele le fredonez, pe altele le ascult in the background, nu ma deranjeaza. ce ma enerveaza mult este tot circul asta caracteristic si obsesia mass-media pentru el. vh1 si mtv au facut multa lume sa se sature pana peste gatlej de Megastar. vorba domnilor de la Happy Fish, lasati-l sa se odihneasca in pace, sacalilor!
(ce, credeati ca am mai mult de spus?)
BONUS: iordache a dat cu un videoclip home-made in noi. in timp ce se asteapta o varianta oficiala, va prezentam Morsa lui iordache:
Thursday, July 16, 2009
Monday, July 13, 2009
coca, mi-e dor de tine
ma enervezi!
se cer scuze cititorului pentru pauza cauzata de vaste si largi motive de lene. pe scurt si pe obiect, b'estfest 2009 mi-a placut mult de tot. daca dadeam si niste klaxoane (asa cum bine zicea domnu' dan amariei pe facebook), era mai mult ca perfectul. ne pare rau pentru cele intamplate si pentru parerile de rau cauzate de festival. de asemenea, ne pare rau si de concertul luna amara din fire, ratat din cauza de festival mai sus mentionat.
in ceea ce priveste contzerturile, coming up next...nine inch nails 25 iulie, coldplay 19 sept, porcupine tree 9 octombrie, yeah yeah yeahs 1 dec. si asta e doar inceputul sezonului.
dorinta mea a mai mare este sa ajung la praga, la radiohead. din pacate, am promis niste chestii unor oameni si ar cam trebui sa ma tin de cuvant.
in rest, evitand autocenzura bunului simt, va urma un text despre MJ si ce crede eu despre el. plus bonus extra cado!tuttinaturali! se va incerca un soi de cronica la politist, adjectiv (care mie mi-a placut).
sa fie intr-un ceas cu cuc bun! ne auzim la pulivara!
se cer scuze cititorului pentru pauza cauzata de vaste si largi motive de lene. pe scurt si pe obiect, b'estfest 2009 mi-a placut mult de tot. daca dadeam si niste klaxoane (asa cum bine zicea domnu' dan amariei pe facebook), era mai mult ca perfectul. ne pare rau pentru cele intamplate si pentru parerile de rau cauzate de festival. de asemenea, ne pare rau si de concertul luna amara din fire, ratat din cauza de festival mai sus mentionat.
in ceea ce priveste contzerturile, coming up next...nine inch nails 25 iulie, coldplay 19 sept, porcupine tree 9 octombrie, yeah yeah yeahs 1 dec. si asta e doar inceputul sezonului.
dorinta mea a mai mare este sa ajung la praga, la radiohead. din pacate, am promis niste chestii unor oameni si ar cam trebui sa ma tin de cuvant.
in rest, evitand autocenzura bunului simt, va urma un text despre MJ si ce crede eu despre el. plus bonus extra cado!tuttinaturali! se va incerca un soi de cronica la politist, adjectiv (care mie mi-a placut).
sa fie intr-un ceas cu cuc bun! ne auzim la pulivara!
Thursday, July 02, 2009
ziua 0
vai de mine, cum a fost!
patrice - un reggae plin de energie, care mi-a adus aminte de manu chaou' de anul trecut, terminat cu un bis de vis in ploaia in care toata lumea canta si dansa.
o ploaie furioasa si epuizanta care, daca ne gandim bine, nu prea lipseste de la marile festuri ale angliei, de exemplu. o salutam, deci, dar speram sa nu ne mai atace cu atata ura data viitoare.
white lies - britanicii astia depresivi care suna foarte bine au avut un show curat si sincer. au cantat frumos, fara briz-brizuri, asa cum le place lor sa o faca. joy division reincarnati. placut, doresc un al doilea concert.
the killers - au rupt! nu-s chiar cel mai mare fan, dar imi plac multe dintre singleurile lor. cel mai mult m-a dat pe spate decorul de pe scena...kitschos si specific las vegasului, a picat foarte bine in ton cu proiectiile de pe spate. oamenii stiu sa faca spectacol! jos pelerina!
de-abia astept ziua de maine, de-abia mi-am facut incalzirea!
patrice - un reggae plin de energie, care mi-a adus aminte de manu chaou' de anul trecut, terminat cu un bis de vis in ploaia in care toata lumea canta si dansa.
o ploaie furioasa si epuizanta care, daca ne gandim bine, nu prea lipseste de la marile festuri ale angliei, de exemplu. o salutam, deci, dar speram sa nu ne mai atace cu atata ura data viitoare.
white lies - britanicii astia depresivi care suna foarte bine au avut un show curat si sincer. au cantat frumos, fara briz-brizuri, asa cum le place lor sa o faca. joy division reincarnati. placut, doresc un al doilea concert.
the killers - au rupt! nu-s chiar cel mai mare fan, dar imi plac multe dintre singleurile lor. cel mai mult m-a dat pe spate decorul de pe scena...kitschos si specific las vegasului, a picat foarte bine in ton cu proiectiile de pe spate. oamenii stiu sa faca spectacol! jos pelerina!
de-abia astept ziua de maine, de-abia mi-am facut incalzirea!
Wednesday, July 01, 2009
vine, vine, vine...
...B'ESTFEST!!!!
de-abia astept patrice, white lies, the killers, grimus, ayo, moby, ab4, klaxons, franz ferdinand, persona si santana! distractie, soare, gagicute frumoase, bere, mici, poiana. am pofta de concerte si sper sa nu ma ploua prea mult.live-reports everyday @ dob.ro
distractie placuta si sarutari de maini doamnei!
de-abia astept patrice, white lies, the killers, grimus, ayo, moby, ab4, klaxons, franz ferdinand, persona si santana! distractie, soare, gagicute frumoase, bere, mici, poiana. am pofta de concerte si sper sa nu ma ploua prea mult.live-reports everyday @ dob.ro
distractie placuta si sarutari de maini doamnei!
kumm e kumm!!
kumm, doamnelor si domnu'. kumm, kumm, de trei ori kumm. oamenii au un nou tobar, un nou sound, un nou single si un nou album. pana la peninsula nu-i mai prindeti live, da' va ordon sa-i vedeti in cel mai proxim concert cu putinta. noul stil ii prinde de minune (un fel de alternativo-dance-party-music care mie-mi aduce un pic aminte de yeah yeah yeahs), iar noul tobar, domnul paul ballo, bate de rupe si are si un stil foarte misto. cu totii il regretam pe domi, dar, dupa parerea mea, paul face fata cu brio si felicitari. cu aceasta ocazie, in cazul in care ballo-ul mai sus mentionat isi cauta numele pe goagal si da peste textul asta, as vrea sa-mi cer scuze pentru atitudinea bahica pe care am avut-o in vama, la finalul concertului din the hand. scuzele mi le cer, dar felicitarile si berea nu mi le retrag. revenind la formatie, din cate stiu eu, kummii intrara in studio si trag frumusetea asta de album caruia, cu ceva mai mult noroc, ii prind si eu lansarea pana sa ma intorc in tara aia cu accent britanic.
acestea fiind scrise, va las cu doua dintre motourile personale ale verii: cum e kumm!...si-o morsa. sa va fie bine!
acestea fiind scrise, va las cu doua dintre motourile personale ale verii: cum e kumm!...si-o morsa. sa va fie bine!
Tuesday, June 23, 2009
Monday, June 22, 2009
my ashtray heart just battled for the sun
(da, copy/paste de la locul de munca)
Placebo s-a intors. Mediafax zice ca au fost 7000 de oameni. Eu habar n-am sa estimez numarul de spectatori. Nu pot sa spun decat ca in jurul meu am vazut o mare de oameni mult mai intinsa decat acum 3 ani, la Arenele Romane.
Pe bilet, ora de incepere era 20. Atunci, pe scena se desfasurau australienii de la Expatriate. Cu un rock alternative destul de cuminte si cinstit, baietii n-au sunat rau. Au adunat cateva aplauze din fata scenei si au plecat destul de repede, nimeni neavand rabdare sa-i analizeze prea mult. Toata lumea astepta formatia multi-etnica si multi-…orientata.
Nu ma asteptam ca Placebo sa-si inceapa cantarea pe lumina. Cu putin timp inainte de apus, insa, Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest si ceilalti 3 muzicieni care ii acompaniaza in turneu au inceput The Battle for the Sun. Va pot spune din start ca au invins, indiferent daca s-au folosit de medicamente veritabile sau nu, Placebo si-a facut efectul.
Ca si in 2006, setlistul a fost dominat de noile compozitii. Daca atunci ele veneau de pe Meds, acum nu mai putin de 8 cantece de pe Battle for the Sun au rasunat in parcarea Romexpo. Sincer, nu credeam ca acestea vor fi primite cu atata entuziasm din partea publicului. Nu din alt motiv, dar (oficial) albumul s-a lansat de-abia pe 8 iunie. La Battle for the Sun si For What It’s Worth publicul, cel putin cel din zona A, stia versurile si canta impreuna cu Mr. Molko. Si daca tot am ajuns la public, eu ii acord nota 10. Nu stiu ce se intampla mai in spate, dar in fata toata lumea se agita, sarea, canta, tipa si, intr-un final apoteotic, arunca cu sutiene pe scena…bine, nu chiar toata lumea s-a entuziasmat asa de tare. Pe scurt, atmosfera a fost una foarte faina. Fata de data trecuta, parca si Molko a comunicat mai mult, la sfarsit, ‘complimentandu-ne’ cu un you’re fucking amazing!.
Cei trei au cantat cu foarte multa energie (o mentiune speciala pentru inepuizabilul Steve Forrest, noul tobar, care nu se putea opri, lovea cu atata sete in tobele alea…). Binecunoscuta voce a lui Brian Molko a sunat foarte bine, clar si cu o combinatie specifica si foarte exacta de forta si sensibilitate.
Pe langa noile cantece, in setlist si-au mai facut loc si cateva dintre melodiile mai cunoscute, cum ar fi Sleeping With Ghosts, Every You Every Me, Special Needs sau Black-Eyed.
Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public a sunat, s-a vazut si s-a simtit un concert foarte bun, fara nimic extra, fara nimic lipsa. Pe langa prestatiile trupei si a publicului, trebuie aplaudata si inspiratia si curajul organizatorilor de a alege un loc mai mare pentru acest concert. Ladies and gentlemen of Placebo, we hope to see you again soon!
p.s. urmeaza dezvaluiri senzationale in cazurile bookfest, kumm & friends!! tine(-)ti televizorul inchis!
Placebo s-a intors. Mediafax zice ca au fost 7000 de oameni. Eu habar n-am sa estimez numarul de spectatori. Nu pot sa spun decat ca in jurul meu am vazut o mare de oameni mult mai intinsa decat acum 3 ani, la Arenele Romane.
Pe bilet, ora de incepere era 20. Atunci, pe scena se desfasurau australienii de la Expatriate. Cu un rock alternative destul de cuminte si cinstit, baietii n-au sunat rau. Au adunat cateva aplauze din fata scenei si au plecat destul de repede, nimeni neavand rabdare sa-i analizeze prea mult. Toata lumea astepta formatia multi-etnica si multi-…orientata.
Nu ma asteptam ca Placebo sa-si inceapa cantarea pe lumina. Cu putin timp inainte de apus, insa, Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest si ceilalti 3 muzicieni care ii acompaniaza in turneu au inceput The Battle for the Sun. Va pot spune din start ca au invins, indiferent daca s-au folosit de medicamente veritabile sau nu, Placebo si-a facut efectul.
Ca si in 2006, setlistul a fost dominat de noile compozitii. Daca atunci ele veneau de pe Meds, acum nu mai putin de 8 cantece de pe Battle for the Sun au rasunat in parcarea Romexpo. Sincer, nu credeam ca acestea vor fi primite cu atata entuziasm din partea publicului. Nu din alt motiv, dar (oficial) albumul s-a lansat de-abia pe 8 iunie. La Battle for the Sun si For What It’s Worth publicul, cel putin cel din zona A, stia versurile si canta impreuna cu Mr. Molko. Si daca tot am ajuns la public, eu ii acord nota 10. Nu stiu ce se intampla mai in spate, dar in fata toata lumea se agita, sarea, canta, tipa si, intr-un final apoteotic, arunca cu sutiene pe scena…bine, nu chiar toata lumea s-a entuziasmat asa de tare. Pe scurt, atmosfera a fost una foarte faina. Fata de data trecuta, parca si Molko a comunicat mai mult, la sfarsit, ‘complimentandu-ne’ cu un you’re fucking amazing!.
Cei trei au cantat cu foarte multa energie (o mentiune speciala pentru inepuizabilul Steve Forrest, noul tobar, care nu se putea opri, lovea cu atata sete in tobele alea…). Binecunoscuta voce a lui Brian Molko a sunat foarte bine, clar si cu o combinatie specifica si foarte exacta de forta si sensibilitate.
Pe langa noile cantece, in setlist si-au mai facut loc si cateva dintre melodiile mai cunoscute, cum ar fi Sleeping With Ghosts, Every You Every Me, Special Needs sau Black-Eyed.
Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public a sunat, s-a vazut si s-a simtit un concert foarte bun, fara nimic extra, fara nimic lipsa. Pe langa prestatiile trupei si a publicului, trebuie aplaudata si inspiratia si curajul organizatorilor de a alege un loc mai mare pentru acest concert. Ladies and gentlemen of Placebo, we hope to see you again soon!
p.s. urmeaza dezvaluiri senzationale in cazurile bookfest, kumm & friends!! tine(-)ti televizorul inchis!
Centrul Vechi...bata-l vina!
(o reluam incetisor, cu doua texte preluate de pe dob.ro)
De cand mi-am inceput oficial vara, destinul drumurilor mele prin Bucuresti s-a intersectat de cateva ori cu zona pe care eu o denumesc generic ‘Lipscanii’, cunoscuta tuturor sub numele de cod ‘Centrul Vechi’. E o zona in care-mi place sa ma plimb, sa pierd vremea pe terase la care, daca nu esti destul de vigilent, cauti o masa libera pentru cateva zeci de minute. Imi plac oamenii care frecventeaza, in general, Centrul Vechi, imi place ideea de oaza de ‘altceva’ in mijlocul orasului 'claxonist' si nervos. E un loc in care nimeni nu trebuie sa ajunga nicaieri, un loc unde se intampla foarte multe dintre discutiile interesante si cu cap ale Bucurestiului. Pe Lipscani e plin mai mereu; se pare, deci, ca, dintr-un motiv sau altul, o gramada de oameni se simt bine acolo. Si atunci de ce lasam Centrul Vechi sa arate asa cum arata si de ce lasam un loc cu atat de mult potential sa se scalde in praf si santiere?
Imi place sa ma plimb pe-acolo si imi place berea bauta pe o terasa de pe Smardan, dar, sa recunoastem, de cele mai multe ori privelistea e dezolanta. La inceput am fost de acord, nu exista renovare/restaurare fara ceva deranj de genul asta. A trecut, totusi, atata timp si nimic nu se intampla. Centrul Vechi e amortit printre santuri, podele provizorii si alte lucrari care nu par sa mai avanseze.
Daca am avea o clasa politica din care sa putem sa ne alegem niste reprezentanti, cred ca cea mai sanatoasa decizie ar fi ca toata zona Centrului Vechi sa fie administrata de un primar care sa se ocupe numai de ea. Asa cum avem primari de sector, asa ne-ar trebui si pozitia de Primar al Centrului Vechi. Un om care sa fie zilnic acolo si care sa stie sa aleaga cele mai bune variante pentru ca Lipscanii sa ajunga la nivelul ‘confratilor’ din alte tari.
Sigur, e doar o propunere ipotetica. Nu cred ca exista resursele, bugetele si oamenii pentru infiintarea unei mici primarii in acea zona. Daca, insa, nu o sa fie acolo un om care sa inteleaga ceea ce inseamna Centrul Vechi (nu doar amintirea Bucurestiului Interbelic, ci si terasele, cluburile si, in general, toata boemia-urbana care exista acum) si care sa faca o prioritate din restaurarea inteligenta a acelei parti a Bucurestiului, o sa mai treaca mult timp pana ca Centrul Vechi sa ajunga sa arate asa cum ar trebui si sa reprezinte zona culturala care ar putea sa fie. Pana atunci ne vom bea berea printre dunele de praf, vom dezbate toate nimicurile pe marginea santierelor si ne vom plimba printre cladiri darapanate.
De cand mi-am inceput oficial vara, destinul drumurilor mele prin Bucuresti s-a intersectat de cateva ori cu zona pe care eu o denumesc generic ‘Lipscanii’, cunoscuta tuturor sub numele de cod ‘Centrul Vechi’. E o zona in care-mi place sa ma plimb, sa pierd vremea pe terase la care, daca nu esti destul de vigilent, cauti o masa libera pentru cateva zeci de minute. Imi plac oamenii care frecventeaza, in general, Centrul Vechi, imi place ideea de oaza de ‘altceva’ in mijlocul orasului 'claxonist' si nervos. E un loc in care nimeni nu trebuie sa ajunga nicaieri, un loc unde se intampla foarte multe dintre discutiile interesante si cu cap ale Bucurestiului. Pe Lipscani e plin mai mereu; se pare, deci, ca, dintr-un motiv sau altul, o gramada de oameni se simt bine acolo. Si atunci de ce lasam Centrul Vechi sa arate asa cum arata si de ce lasam un loc cu atat de mult potential sa se scalde in praf si santiere?
Imi place sa ma plimb pe-acolo si imi place berea bauta pe o terasa de pe Smardan, dar, sa recunoastem, de cele mai multe ori privelistea e dezolanta. La inceput am fost de acord, nu exista renovare/restaurare fara ceva deranj de genul asta. A trecut, totusi, atata timp si nimic nu se intampla. Centrul Vechi e amortit printre santuri, podele provizorii si alte lucrari care nu par sa mai avanseze.
Daca am avea o clasa politica din care sa putem sa ne alegem niste reprezentanti, cred ca cea mai sanatoasa decizie ar fi ca toata zona Centrului Vechi sa fie administrata de un primar care sa se ocupe numai de ea. Asa cum avem primari de sector, asa ne-ar trebui si pozitia de Primar al Centrului Vechi. Un om care sa fie zilnic acolo si care sa stie sa aleaga cele mai bune variante pentru ca Lipscanii sa ajunga la nivelul ‘confratilor’ din alte tari.
Sigur, e doar o propunere ipotetica. Nu cred ca exista resursele, bugetele si oamenii pentru infiintarea unei mici primarii in acea zona. Daca, insa, nu o sa fie acolo un om care sa inteleaga ceea ce inseamna Centrul Vechi (nu doar amintirea Bucurestiului Interbelic, ci si terasele, cluburile si, in general, toata boemia-urbana care exista acum) si care sa faca o prioritate din restaurarea inteligenta a acelei parti a Bucurestiului, o sa mai treaca mult timp pana ca Centrul Vechi sa ajunga sa arate asa cum ar trebui si sa reprezinte zona culturala care ar putea sa fie. Pana atunci ne vom bea berea printre dunele de praf, vom dezbate toate nimicurile pe marginea santierelor si ne vom plimba printre cladiri darapanate.
Thursday, June 18, 2009
i just realized...
...that i'm a narcissistic ego-maniac stalker.
now back to work.
p.s. ma voi intoarce curand.
now back to work.
p.s. ma voi intoarce curand.
Subscribe to:
Posts (Atom)
