ha!

si se spune ca nu exista umor de calitate in productiile tv romanesti...

bonus! un filmulet educativ venit direct din japonia! via teo

Californicare

Evident, primul lucru care mi-a atras atentia asupra serialului, chiar inainte sa vad vreun episod, a fost numele. Banuiesc ca mintile tuturor au zburat la Red Hot Chili Peppers si a lor geniala melodie. Ca sa fie clar din start, acest serial si acea melodie nu au mare lucru in comun. Al doilea amanunt care mi-a sarit in ochi a fost o pereche de sani cum mai rar se vede prin serialele tv (obisnuite cu maximum de decenta si minim de nuditate). Explicatia acestei lipse de restrictii este data de postul care difuzeaza Californication: Showtime – principalul concurent al HBO, despre care se stie ca este mai libertin in exprimarea artistica. Pe masura ce episodul pilot se desfasura chiar sub ochii mei, o alta observatie si-a facut loc in lista: David Duchovny s-a eliberat total de agentul Mulder. Pentru mine, rolul lui Hank din serialul asta este o confirmare a celui jucat in The TV-Set (recomand!). Si daca tot am ajuns la personaje, ar fi cazul sa descriu putin subiectul serialului. Hank este un scriitor intrat intr-o acuta si serioasa pana de inspiratie. Una dintre cartile sale a fost transformata intr-un film cu mare succes la public, avand in distributie unul dintre cele mai in voga cupluri din galaxie – tom cruise & katie holmes. In opinia lui Hank, singurul defect al acestui film este ca…macelareste complet cartea sa. Singura sa satisfactie este ca a fost amantul nevestei regizorului acelui film in mai toate camerele casei sale. De fapt, acum, ca inspiratia l-a parasit, Hank este mai mult amant decat scriitor; in fiecare episod, cate-o noua domnita isi face loc in patul lui. Singura relatie serioasa din viata sa a fost cu Karen…relatie din care a iesit o fiica. Acum, fiica sta cu Karen, Bill (logodnicul mamei) si fiica acestuia.(care va dezvolta o adevarata pasiune pentru Hank). Un alt personaj important in viata scriitorului (devenit intre timp blogger de onoare pentru o revista cu numele de HEL.LA) este agentul sau; usor instabil si cu o secretara venita direct de pe siteuri mai mult sau mai putin porno (la propriu).

Pana acum au aparut patru episoade din primul sezon din Californication si tocmai ce s-a confirmat un al doilea sezon. De ce-mi place? Pentru ca e altceva. Pentru ca personajul lui Duchovny e foaaaarte tare. Pentru ca si celelalte personaje se ridica la nivelul lui. Pentru ca nu are acel stil tipic americanesc de a trata o poveste (deocamdata). Si din multe alte motive ce vor fi extrase de privitori pe masura ce vor avansa in vizionarea acestui serial. Pofta buna!

arati foarte naspa astazi!

Am citit in primul numar al revistei esquire (editia romaneasca) un articol foarte interesant si haios despre sinceritatea radicala. Ce-i aceea o “sinceritate radicala”? Pai…e atunci cand tu esti nefumator si un cutare isi aprinde tigara si dup-aia te intreaba senin “te deranjeaza?”, tu ii spui simplu si la fel de degajat “da, stinge-n pizda ma-tii tigara aia!”. Sau e atunci cand tu ai devenit un fumator inrait si cineva iti da replica de mai sus, tu ii spui “amice, esti frustrat, plictisitor si pisalog”. Sau e atunci cand cineva iti poveste “o faza” deosebit de OMG, WTF si lol, dar, in acelasi timp, si deosebit de lunga, monotona si total neinteresanta, iar tu il intrerupi in mijlocul propozitiei si-i spui “chiar nu ma intereseaza chestia asta si chiar cred ca am lucruri mult mai bune de facut decat sa-ti ascult povestile…fara nicio suparare!”. Stiu, multa lume ar putea crede ca sinceritatea radicala inseamna disparitia amabilitatii si a bunului simt.

Si totusi…la o analiza ceva mai profunda, vorbim despre “eradicarea” minciunilor si a actelor de complezenta. Un raspuns tipic la intrebarile de genul “ce apreciezi la partener?” este: “sinceritatea si bla si bla bla”. Deci toata lumea ar fi fericita sa imbratiseze acest mod de viata. Sau poate nu…

Parintele acestui concept, un psihoterapeut american, brad blanton pe numele lui, spune ca sinceritatea radicala i-a adus destule realizari, dar si multe batai de cap. E de-nteles…toti ne dorim Adevarul, dar nimanui nu-i pica bine. Renuntarea la micile minciuni zilnice duce la niste relatii ceva mai reale, un pic mai putin artificiale, cu fiintele din jur. E la fel de adevarat ca tot ea te poate lasa foarte usor fara prea multi prieteni, slujba sau prietena. Depinde de cat de mult vrei sa “joci”. Daca intr-o buna zi imi voi face curajul sa urmez exemplul lui blanton, voi nota totul, adevar cu adevar, si voi publica…undeva.

Un text mult mai cuprinzator, mai interesant si semnat de o persoana mult mai inteligenta, in revista esquire (aceasta insemnare nu are un scop publicitar!)

p.s. despre esquire intr-un post ulterior…pana atunci, andressa a citit-o deja.