pe scurt

pentru că sunt într-o semisuperbă stare de lene care mă împiedică să realizez ceva interesant, umplu timp și spațiu cu mici trimiteri către acte culturale.

de citit Persepolis. un roman (autobio)grafic despre copilăria, adolescența și tânăra maturitate ale unei iranience. poveste puternică ce m-a lovit și m-a pus pe gânduri de câteva ori. în plus, pentru un ignorant ca mine, Persepolis e și o introducere în cultura și istoria iraniană. eu m-am delectat cu varianta în engleză a romanului, dar, din câte am înțeles, la recentul bookfest a fost lansată și traducerea în română.

de văzut The Losers. genul ăla de film de acțiune care n-are nici cea mai mică intenție de a-ți solicita neuronii, dar nici de a ți-i insulta. personaje amuzante, actori talentați și un film de vară tare bun. ca fapt divers, este ecranizarea unui roman grafic a cărui atmosferă este transpusă pe marele ecran aproape perfect.

tot de văzut, The Shukar Collective Project. eu nu l-am vizionat, dar am așteptări mari de la el. Matei Al. Mocanu, Shukar Collective și HBO e o combinație cu mult potențial. pe 24 iunie. pe TV. cu decodor.

de ascultat noile albume LCD Soundsystem și Persona. două materiale solide, la spectre opuse ale industriei muzicale. sunete inteligente, melodii bune de descoperit la a nu știu câta reascultare și muzică addictive.

de mers la Liveland Festival. neapărat! e un festival curajos (dacă judecăm dupa line-up) ce a întâmpinat destule probleme de logistică până acum (dacă judecăm după numărul de locații care au fost anunțate și schimbate). mi-aș dori tare mult să reușească, iar principala condiție este numărul de spectatori. așadar, încă o dată, hai la Liveland!