Bitter Moonman

ZIUA: Miercuri, 27 iulie
LOCATIA: undeva pe Calea Victorieri
ORA: 21:ceva
Platesc 100.000 de mii, sunt stampilat si iau drumul toaletei, pus la incercare de vezica-mi urinara. Dupa doua minute, ies mai usor si mai relaxat. E destul de multa lume. Destul de multa incat sa fie destul de cald pentru ca gatul meu sa urle dupa o bere receeeeee. Din ce in ce mai multa lume, gatlejul parca iar a inceput sa geama usor. Pe scena se suie un americano-roman simpatic care canta un fel de blues. It’s fuckin’ OK for his kind of totally inappropriate music for what’s going to come. Si lumea simte asta. Romanu’ plecat peste Ocean (si intors fara cea mai vaga cunostiinta in ale limbii romane) anunta ca urmeaza ultima piesa. Publicul aplauda, iar blues-boyu’ (ca man nu-i pot zice) zambeste stanjenit, incercand o glumita. Termina de cantat, isi strange catrafusele si se cara la masa cu o bere in mana, multumit ca a mai incheiat un concert fara sa fie dat afara de pe scena. Inca un sfert de ora de asteptare si deja nu mai ai cum sa te misti, e atat de multa lume incat auzi ce gandeste rockeru’ de langa tine (din nou gatul meu scoate niste tipete animalice de agonie). “Nu era de-ajuns ca Viking e mic rau de tot, mai trebuia si un concert Luna Amara ca sa scoata asta in evidenta!” gandeste cineva din preajma mea. Baietii isi iau locurile pe scena: Razvan se aseaza cuminte in spatele setului de tobe, Sorin isi ia bassul in primire, iar Vali (cu un alt tricou cu Cobain) incepe sa-si gadile chitara. Nick si Mihnea vin ultimii, normal, ei-s vedetele. Si se vede asta, s-au ingrasat amandoi. De fapt, toti au facut burta (in afara de Vali, el e mai nou, mai are timp), semn ca Asfalt s-a vandut destul de bine. Salutarile de rigoare si intra in paine. O trompeta si-o chitara, calmul dinaintea furtunii. Lumea recunoaste instant introul de la Ego aplauda si incep incalzirile pentru pogo. …intra chitara…”Pogo!” indeamna Mihnea si, normal, publicul se conformeaza. A urmat o serie de melodii carora le-am uitat ordinea (da’ cine se mai gandeste la ordinea cantecelor cand trebuie sa se fereasca din calea unui cot ce tinteste bila sprijinita pe gat, asta imediat dupa ce a facut oleaca de contorsionism incercand sa evite caderea de pe scarile atat de prost pozitionate?!). Am remarcat cateva melodii noi si foarte noi (In cercuri, de exemplu) supermegaextra-reusite. Caldura ne topeste pe toti, iar Mihnea se pare ca are probleme cu volumul. Tot face semne sunetistului, microfonul lui nu prea vrea sa functioneze, speriat fiind de incendiul de mai devreme de la CET SUD. Pana la urma, nu se mai poate abtine si slobozeste un “pula mea!” la care se aplauda mai ceva ca la Congresele Tovarasului. Uite-l si pe Mircea Toma (de la Libertatea), agiatandu-se-ntr-un c-o bere-n mana! Dupa inca o serie de cantece de colectie, Nick ameninta zambind “Asta e ultima melodie. Nu de alta, da’ credem ca v-ati plictisit de noi”. Publicul accepta joaca si-i cheama inapoi pe scena (am inteles ca se intampla si la case mai mari treaba asta, desi mie mi se pare cam puerila; toata lumea stie ca n-au plecat). Se intorc numai Razvan si Mihnea pentru un demential Hurt (NIN version). Inca 3-4 melodii si Luna Amara apune definitiv pentru seara asta. Ne asteapta, bine-nteles, in Vama si la Rosia Montana. Degeaba se aplauda 5 minute incontinuu si degeaba publicul canta Folclor ca-n vremurile bune ale Arogantului [incluzand strofa bonus, cu dedicatie: “De o parte suntem noi, revoltati pe bune, de cealalta-i Adrian premieru’ minune (vechile iubiri nu se uita). Daca mori de foame si te-ntrebi de ce, raspunsul il gasesti tot in sediu’ la CC si la cel care te minte ca-i sarac, dar onest. Doar voi si cu noi stim ca mergem catre vest, restul stau aici, cantonati in Mioritic, luand-o in gura de la factorul politic care sade-n Cotroceni cu moaca lui suie si de-aceea ii dorim multa, multa, multa m***(a se citi muie)!”]. Oboseala si caldura au oprit concertul Luna Amara (si probabil si nervii lui Mihnea pe microfon si sunetist).
Din toata aceasta adunatura de cuvinte, tu tre’ sa-ntelegi ca Mihnea, Nick, Razvan, Sorin si Vali au performat de exceptie, confirmandu-si pozitia in topul personal al celor mai bune liveuri autohtone. Au dovedit (a cata oara?!) ca nu sunt doar o luna amara ce se stinge incet, sunt o formatia care suna a dracului de bine.

p.s. imi explica dracului cineva ce-nseamna Simplify My Spider?!