Ce-i in burta nu-i minciuna!

Clasa a III-a. Nu prea le aveam cu scrisul si cu gramatica asa ca a invatatoarea le-a recomandat parintilor sa-mi “dea dictari” in fiecare seara. Zis si dictat! Prima propozitie din partea lu’ taica-miu? “Ia du-te si cumpara-mi o bere!”.

“Berea-i frate cu romanul!”. Asa ne informeaza o campanie publicitara de un oarecare succes. (apropo, observi dezacordul?)

In tara aceasta, tara lui Traian si a urmasilor urmasilor lui, Berea este sfanta. Berea a trecut de mult timp de stadiul de bautura. Berea este esenta vietii, caci, nu-i asa?, setea natiunii naste monstrii. Din aceasta minunata licoare se trag certuri, impacari, prietenii, iubiri si chiar copii. Fiecare bautor de bere prefera un anumit tip…mai aromata, mai amara, mai acidulata, mai ieftina, Burger…fiecare cu optiunile lui. Un singur lucru ii uneste, un singur element ii apropie.

Burta de bere.

Se spune despre caine ca ar fi cel mai bun prieten al omului. In cazul romanului, aceasta maxima este eronata. Nimeni si nimic nu coexista mai infloritor decat burta de bere si carpatodanubianoponticul. Relatia dintre aceste doua forme de viata (pentru ca da, burta de bere este o fiinta independenta cu constiinta proprie) este una foarte stransa si nici macar jumatatea romanului in cauza nu-l intelege mai bine decat BB. Desigur, viata in aceasta simbioza nu este in totalitate roz. Orgoliul romanasului (alta fiinta superioara atasata omului, dar despre care vom vorbi intr-o editie ulterioara) se opreste din cand in cand din somnul de veci si-l someaza pe acesta sa ia o pauza de bere si sa-si continue existenta LA SALA; acel loc transpirat unde se umfla pesmetu-n populatie si unde persoanele ce tin la silueta se duc sa “se mentina”. In acest moment al vietii, burta de bere se simta abandonata si nedorita. Dar dragostea si atasamentul romanului nu o lasa la greu. Tocmai cand totul pare pierdut, un om de bine glumeste cu personajul in cauza “Ce burtica am facut!”. Moment in care personajul se umfla in pene, clipeste de doua ori din gene si rosteste mandru si plin de intelepciune “E de la Bere!”. Si-atunci burta de bere se simte reprimita in familie, face din nou parte din fiinta romanului. Cam asta este, pe scurt, acea fiinta gingasa si suava ce salasluieste in noi toti, rodul iubirii noastre pentru hamei. Burta-i sora cu romanul!