Tuesday, June 23, 2009
Monday, June 22, 2009
my ashtray heart just battled for the sun
(da, copy/paste de la locul de munca)
Placebo s-a intors. Mediafax zice ca au fost 7000 de oameni. Eu habar n-am sa estimez numarul de spectatori. Nu pot sa spun decat ca in jurul meu am vazut o mare de oameni mult mai intinsa decat acum 3 ani, la Arenele Romane.
Pe bilet, ora de incepere era 20. Atunci, pe scena se desfasurau australienii de la Expatriate. Cu un rock alternative destul de cuminte si cinstit, baietii n-au sunat rau. Au adunat cateva aplauze din fata scenei si au plecat destul de repede, nimeni neavand rabdare sa-i analizeze prea mult. Toata lumea astepta formatia multi-etnica si multi-…orientata.
Nu ma asteptam ca Placebo sa-si inceapa cantarea pe lumina. Cu putin timp inainte de apus, insa, Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest si ceilalti 3 muzicieni care ii acompaniaza in turneu au inceput The Battle for the Sun. Va pot spune din start ca au invins, indiferent daca s-au folosit de medicamente veritabile sau nu, Placebo si-a facut efectul.
Ca si in 2006, setlistul a fost dominat de noile compozitii. Daca atunci ele veneau de pe Meds, acum nu mai putin de 8 cantece de pe Battle for the Sun au rasunat in parcarea Romexpo. Sincer, nu credeam ca acestea vor fi primite cu atata entuziasm din partea publicului. Nu din alt motiv, dar (oficial) albumul s-a lansat de-abia pe 8 iunie. La Battle for the Sun si For What It’s Worth publicul, cel putin cel din zona A, stia versurile si canta impreuna cu Mr. Molko. Si daca tot am ajuns la public, eu ii acord nota 10. Nu stiu ce se intampla mai in spate, dar in fata toata lumea se agita, sarea, canta, tipa si, intr-un final apoteotic, arunca cu sutiene pe scena…bine, nu chiar toata lumea s-a entuziasmat asa de tare. Pe scurt, atmosfera a fost una foarte faina. Fata de data trecuta, parca si Molko a comunicat mai mult, la sfarsit, ‘complimentandu-ne’ cu un you’re fucking amazing!.
Cei trei au cantat cu foarte multa energie (o mentiune speciala pentru inepuizabilul Steve Forrest, noul tobar, care nu se putea opri, lovea cu atata sete in tobele alea…). Binecunoscuta voce a lui Brian Molko a sunat foarte bine, clar si cu o combinatie specifica si foarte exacta de forta si sensibilitate.
Pe langa noile cantece, in setlist si-au mai facut loc si cateva dintre melodiile mai cunoscute, cum ar fi Sleeping With Ghosts, Every You Every Me, Special Needs sau Black-Eyed.
Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public a sunat, s-a vazut si s-a simtit un concert foarte bun, fara nimic extra, fara nimic lipsa. Pe langa prestatiile trupei si a publicului, trebuie aplaudata si inspiratia si curajul organizatorilor de a alege un loc mai mare pentru acest concert. Ladies and gentlemen of Placebo, we hope to see you again soon!
p.s. urmeaza dezvaluiri senzationale in cazurile bookfest, kumm & friends!! tine(-)ti televizorul inchis!
Placebo s-a intors. Mediafax zice ca au fost 7000 de oameni. Eu habar n-am sa estimez numarul de spectatori. Nu pot sa spun decat ca in jurul meu am vazut o mare de oameni mult mai intinsa decat acum 3 ani, la Arenele Romane.
Pe bilet, ora de incepere era 20. Atunci, pe scena se desfasurau australienii de la Expatriate. Cu un rock alternative destul de cuminte si cinstit, baietii n-au sunat rau. Au adunat cateva aplauze din fata scenei si au plecat destul de repede, nimeni neavand rabdare sa-i analizeze prea mult. Toata lumea astepta formatia multi-etnica si multi-…orientata.
Nu ma asteptam ca Placebo sa-si inceapa cantarea pe lumina. Cu putin timp inainte de apus, insa, Brian Molko, Stefan Olsdal, Steve Forrest si ceilalti 3 muzicieni care ii acompaniaza in turneu au inceput The Battle for the Sun. Va pot spune din start ca au invins, indiferent daca s-au folosit de medicamente veritabile sau nu, Placebo si-a facut efectul.
Ca si in 2006, setlistul a fost dominat de noile compozitii. Daca atunci ele veneau de pe Meds, acum nu mai putin de 8 cantece de pe Battle for the Sun au rasunat in parcarea Romexpo. Sincer, nu credeam ca acestea vor fi primite cu atata entuziasm din partea publicului. Nu din alt motiv, dar (oficial) albumul s-a lansat de-abia pe 8 iunie. La Battle for the Sun si For What It’s Worth publicul, cel putin cel din zona A, stia versurile si canta impreuna cu Mr. Molko. Si daca tot am ajuns la public, eu ii acord nota 10. Nu stiu ce se intampla mai in spate, dar in fata toata lumea se agita, sarea, canta, tipa si, intr-un final apoteotic, arunca cu sutiene pe scena…bine, nu chiar toata lumea s-a entuziasmat asa de tare. Pe scurt, atmosfera a fost una foarte faina. Fata de data trecuta, parca si Molko a comunicat mai mult, la sfarsit, ‘complimentandu-ne’ cu un you’re fucking amazing!.
Cei trei au cantat cu foarte multa energie (o mentiune speciala pentru inepuizabilul Steve Forrest, noul tobar, care nu se putea opri, lovea cu atata sete in tobele alea…). Binecunoscuta voce a lui Brian Molko a sunat foarte bine, clar si cu o combinatie specifica si foarte exacta de forta si sensibilitate.
Pe langa noile cantece, in setlist si-au mai facut loc si cateva dintre melodiile mai cunoscute, cum ar fi Sleeping With Ghosts, Every You Every Me, Special Needs sau Black-Eyed.
Nu stiu cum s-a vazut de pe scena, dar din public a sunat, s-a vazut si s-a simtit un concert foarte bun, fara nimic extra, fara nimic lipsa. Pe langa prestatiile trupei si a publicului, trebuie aplaudata si inspiratia si curajul organizatorilor de a alege un loc mai mare pentru acest concert. Ladies and gentlemen of Placebo, we hope to see you again soon!
p.s. urmeaza dezvaluiri senzationale in cazurile bookfest, kumm & friends!! tine(-)ti televizorul inchis!
Centrul Vechi...bata-l vina!
(o reluam incetisor, cu doua texte preluate de pe dob.ro)
De cand mi-am inceput oficial vara, destinul drumurilor mele prin Bucuresti s-a intersectat de cateva ori cu zona pe care eu o denumesc generic ‘Lipscanii’, cunoscuta tuturor sub numele de cod ‘Centrul Vechi’. E o zona in care-mi place sa ma plimb, sa pierd vremea pe terase la care, daca nu esti destul de vigilent, cauti o masa libera pentru cateva zeci de minute. Imi plac oamenii care frecventeaza, in general, Centrul Vechi, imi place ideea de oaza de ‘altceva’ in mijlocul orasului 'claxonist' si nervos. E un loc in care nimeni nu trebuie sa ajunga nicaieri, un loc unde se intampla foarte multe dintre discutiile interesante si cu cap ale Bucurestiului. Pe Lipscani e plin mai mereu; se pare, deci, ca, dintr-un motiv sau altul, o gramada de oameni se simt bine acolo. Si atunci de ce lasam Centrul Vechi sa arate asa cum arata si de ce lasam un loc cu atat de mult potential sa se scalde in praf si santiere?
Imi place sa ma plimb pe-acolo si imi place berea bauta pe o terasa de pe Smardan, dar, sa recunoastem, de cele mai multe ori privelistea e dezolanta. La inceput am fost de acord, nu exista renovare/restaurare fara ceva deranj de genul asta. A trecut, totusi, atata timp si nimic nu se intampla. Centrul Vechi e amortit printre santuri, podele provizorii si alte lucrari care nu par sa mai avanseze.
Daca am avea o clasa politica din care sa putem sa ne alegem niste reprezentanti, cred ca cea mai sanatoasa decizie ar fi ca toata zona Centrului Vechi sa fie administrata de un primar care sa se ocupe numai de ea. Asa cum avem primari de sector, asa ne-ar trebui si pozitia de Primar al Centrului Vechi. Un om care sa fie zilnic acolo si care sa stie sa aleaga cele mai bune variante pentru ca Lipscanii sa ajunga la nivelul ‘confratilor’ din alte tari.
Sigur, e doar o propunere ipotetica. Nu cred ca exista resursele, bugetele si oamenii pentru infiintarea unei mici primarii in acea zona. Daca, insa, nu o sa fie acolo un om care sa inteleaga ceea ce inseamna Centrul Vechi (nu doar amintirea Bucurestiului Interbelic, ci si terasele, cluburile si, in general, toata boemia-urbana care exista acum) si care sa faca o prioritate din restaurarea inteligenta a acelei parti a Bucurestiului, o sa mai treaca mult timp pana ca Centrul Vechi sa ajunga sa arate asa cum ar trebui si sa reprezinte zona culturala care ar putea sa fie. Pana atunci ne vom bea berea printre dunele de praf, vom dezbate toate nimicurile pe marginea santierelor si ne vom plimba printre cladiri darapanate.
De cand mi-am inceput oficial vara, destinul drumurilor mele prin Bucuresti s-a intersectat de cateva ori cu zona pe care eu o denumesc generic ‘Lipscanii’, cunoscuta tuturor sub numele de cod ‘Centrul Vechi’. E o zona in care-mi place sa ma plimb, sa pierd vremea pe terase la care, daca nu esti destul de vigilent, cauti o masa libera pentru cateva zeci de minute. Imi plac oamenii care frecventeaza, in general, Centrul Vechi, imi place ideea de oaza de ‘altceva’ in mijlocul orasului 'claxonist' si nervos. E un loc in care nimeni nu trebuie sa ajunga nicaieri, un loc unde se intampla foarte multe dintre discutiile interesante si cu cap ale Bucurestiului. Pe Lipscani e plin mai mereu; se pare, deci, ca, dintr-un motiv sau altul, o gramada de oameni se simt bine acolo. Si atunci de ce lasam Centrul Vechi sa arate asa cum arata si de ce lasam un loc cu atat de mult potential sa se scalde in praf si santiere?
Imi place sa ma plimb pe-acolo si imi place berea bauta pe o terasa de pe Smardan, dar, sa recunoastem, de cele mai multe ori privelistea e dezolanta. La inceput am fost de acord, nu exista renovare/restaurare fara ceva deranj de genul asta. A trecut, totusi, atata timp si nimic nu se intampla. Centrul Vechi e amortit printre santuri, podele provizorii si alte lucrari care nu par sa mai avanseze.
Daca am avea o clasa politica din care sa putem sa ne alegem niste reprezentanti, cred ca cea mai sanatoasa decizie ar fi ca toata zona Centrului Vechi sa fie administrata de un primar care sa se ocupe numai de ea. Asa cum avem primari de sector, asa ne-ar trebui si pozitia de Primar al Centrului Vechi. Un om care sa fie zilnic acolo si care sa stie sa aleaga cele mai bune variante pentru ca Lipscanii sa ajunga la nivelul ‘confratilor’ din alte tari.
Sigur, e doar o propunere ipotetica. Nu cred ca exista resursele, bugetele si oamenii pentru infiintarea unei mici primarii in acea zona. Daca, insa, nu o sa fie acolo un om care sa inteleaga ceea ce inseamna Centrul Vechi (nu doar amintirea Bucurestiului Interbelic, ci si terasele, cluburile si, in general, toata boemia-urbana care exista acum) si care sa faca o prioritate din restaurarea inteligenta a acelei parti a Bucurestiului, o sa mai treaca mult timp pana ca Centrul Vechi sa ajunga sa arate asa cum ar trebui si sa reprezinte zona culturala care ar putea sa fie. Pana atunci ne vom bea berea printre dunele de praf, vom dezbate toate nimicurile pe marginea santierelor si ne vom plimba printre cladiri darapanate.
Thursday, June 18, 2009
i just realized...
...that i'm a narcissistic ego-maniac stalker.
now back to work.
p.s. ma voi intoarce curand.
now back to work.
p.s. ma voi intoarce curand.
Tuesday, March 24, 2009
ti se intampla des?
cat de documentar e filmul asta?
in curand, stelian ogica, piticul porno si alba ca zapada vor da detalii despre aventurile avute cu laura andresan in timpul redactarii cartii acesteia. cumparati cancan pana muriti si veti afla adevarul absolut!
UPDATE: ma dau batut, nimeni nu imi mai da voie sa va arat prea nemincinosul scurtmetraj TELLING LIES. acesta din urma este regizat de domnul britanic simon ellis. poate voi aveti mai mult succes si reusiti sa-l vizionati pe undeva.
in curand, stelian ogica, piticul porno si alba ca zapada vor da detalii despre aventurile avute cu laura andresan in timpul redactarii cartii acesteia. cumparati cancan pana muriti si veti afla adevarul absolut!
UPDATE: ma dau batut, nimeni nu imi mai da voie sa va arat prea nemincinosul scurtmetraj TELLING LIES. acesta din urma este regizat de domnul britanic simon ellis. poate voi aveti mai mult succes si reusiti sa-l vizionati pe undeva.
Monday, March 23, 2009
cica...
ce s-a intamplat intr-un an?
- cica am dat si luat bacu'
- cica am avut o vara misto din care n-am sa povestesc nimic
- cica am plecat la facultate in anglia (despre asta, poate!!!, intr-un viitor post)
- cica scriu pentru dob.ro
- cica am mai venit si prin tara
- cica mi-am facut cont de twitter. inca mi se pare inutil.
- cica mai nou folosesc google chrome ca e mai rapid ca schumacher pe pista
- cica azi am inviat a 100a oara blogul asta
pana una alta, ascultati minunatia asta
- cica am dat si luat bacu'
- cica am avut o vara misto din care n-am sa povestesc nimic
- cica am plecat la facultate in anglia (despre asta, poate!!!, intr-un viitor post)
- cica scriu pentru dob.ro
- cica am mai venit si prin tara
- cica mi-am facut cont de twitter. inca mi se pare inutil.
- cica mai nou folosesc google chrome ca e mai rapid ca schumacher pe pista
- cica azi am inviat a 100a oara blogul asta
pana una alta, ascultati minunatia asta
Sunday, March 22, 2009
e acel moment al anului...
check this out: Traceless Fret - publicitate, lamentari, distractii, fjsc si prietenasul com...ar fi flatat!
si cum nu exista motiv mai bun de a evita terminarea unui eseu de 2500 de cuvinte (din care sunt vii doar vreo 500) decat invierea domnului nostru blog, iata, deci, minunatii:
check this out: Traceless Fret - publicitate, lamentari, distractii, fjsc si prietenasul com...ar fi flatat!
si cum nu exista motiv mai bun de a evita terminarea unui eseu de 2500 de cuvinte (din care sunt vii doar vreo 500) decat invierea domnului nostru blog, iata, deci, minunatii:
Wednesday, May 21, 2008
Monday, May 19, 2008
oare chiar se intampla ceva?
daca incepem sa avem concerte decente cu public numeros si platitor de bilete si daca am ascultat uimit o nunta la care nu s-au pus manele...in militari?
Wednesday, May 14, 2008
de ce?
pentru ca, indiferent de cat de comerciala e, Vama face o muzica buna, peste alte apucaturi de formatii. pentru ca, indiferent de cat de arogant se zice ca e, Chirila este un artist si poate sa faca show fara sa cada in penibil. pentru ca, indiferent de restul playlistului meu, inca mai ascult Vama Veche. pentru ca, indiferent de neintelegerile dintre ei, Vama a pastrat ceva din Vama Veche.
Thursday, May 08, 2008
Lasa-ma sa te omor la televizor...si-o sa-ti fie bine!
Cateodata am impresia ca parerea generala despre romani e ca suntem un popor de spalati pe creier. Si partea cea mai nasoala e ca nu atat strainii au imaginea asta, ci chiar noi, romanii.
Am urmarit stirile ProTV de azi. Debutam cu un interviu cu gigi becali. Stii despre scandalul cu DNA-ul...1,7 milioane de euro care urmau sa fie un fel de spaga, i-au prins baietii cu glugi pe cap si brusc valiza cu bani si-a schimbat scopul: avansul pentru un teren din Cluj. Al dracu' teren, era de vanzare tocmai in ziua in care i-ar fi prins bine lu' becali sa castige U Cluj. Ce mica si plina de coincidente e lumea! Si pentru ca oamenii rai, sclavii ungurilor de la CFR, i-au luat diplomatu' cu valuta, intaiul oier e pregatit sa-i dea in judecata pentru ca i-au stricat lui minunatie de afacere cu terenuri. Pe de alta parte, un jucator clujean a raportat in fata camerelor de luat vederi ca becali l-a sunat sa-i spuna sa joace bine. Reactia presedintelui de partid? "Un nenorocit si un tradator!". Mda...
Scapam de imaginea cu domnul george pe tronul lui si trecem la stirea urmatoare. Un individ (ca altfel nu pot sa-l numesc!) si-a omorat un bataie (in miezu' zilei, in mijlocul strazii) un adversar. Ce fel de adversar? Un adversar sportiv. Ce sport? Rummy!...mda..RUMMY (cunoscut si sub numele de Remi)! Decedatul in cauza a avut tupeul sa castige la acest joc de societate, in dauna inculpatului (care se relaxa si el la un joc, ca tot omul, la doua saptamani dupa ce iesise din "facultate"). Cum a reactionat? A plecat linistit de la locul faptei. Ma rog, vreme trece, vreme vine...pierzatorul se preda politiei. Da' oricum, nu e vina lui, asta e clar. Omul l-a lovit asa, intamplator, accidental si in niciun caz n-a fost vorba de vreo lovitura mortala. Nu, vina e in alta parte, e altcuiva. Ambulanta care n-a ajuns la timp. De fapt, e si logic, nu? Iti dau un bobarnac, tu cazi pe jos, ei suna la ambulanta, eu plec acasa, ambulanta nu vine, tu mori. Silogism de clasa a9a. Si cam cati ani de puscarie risca jucausu'? 18 ani...si altii stau 5 ani pentru nitzica marijuana.
Jalnic...chiar avem toti fete de tampiti?
(nu mai stiu ce-a urmat la stirile pro tv, n-am mai rezistat)
Am urmarit stirile ProTV de azi. Debutam cu un interviu cu gigi becali. Stii despre scandalul cu DNA-ul...1,7 milioane de euro care urmau sa fie un fel de spaga, i-au prins baietii cu glugi pe cap si brusc valiza cu bani si-a schimbat scopul: avansul pentru un teren din Cluj. Al dracu' teren, era de vanzare tocmai in ziua in care i-ar fi prins bine lu' becali sa castige U Cluj. Ce mica si plina de coincidente e lumea! Si pentru ca oamenii rai, sclavii ungurilor de la CFR, i-au luat diplomatu' cu valuta, intaiul oier e pregatit sa-i dea in judecata pentru ca i-au stricat lui minunatie de afacere cu terenuri. Pe de alta parte, un jucator clujean a raportat in fata camerelor de luat vederi ca becali l-a sunat sa-i spuna sa joace bine. Reactia presedintelui de partid? "Un nenorocit si un tradator!". Mda...
Scapam de imaginea cu domnul george pe tronul lui si trecem la stirea urmatoare. Un individ (ca altfel nu pot sa-l numesc!) si-a omorat un bataie (in miezu' zilei, in mijlocul strazii) un adversar. Ce fel de adversar? Un adversar sportiv. Ce sport? Rummy!...mda..RUMMY (cunoscut si sub numele de Remi)! Decedatul in cauza a avut tupeul sa castige la acest joc de societate, in dauna inculpatului (care se relaxa si el la un joc, ca tot omul, la doua saptamani dupa ce iesise din "facultate"). Cum a reactionat? A plecat linistit de la locul faptei. Ma rog, vreme trece, vreme vine...pierzatorul se preda politiei. Da' oricum, nu e vina lui, asta e clar. Omul l-a lovit asa, intamplator, accidental si in niciun caz n-a fost vorba de vreo lovitura mortala. Nu, vina e in alta parte, e altcuiva. Ambulanta care n-a ajuns la timp. De fapt, e si logic, nu? Iti dau un bobarnac, tu cazi pe jos, ei suna la ambulanta, eu plec acasa, ambulanta nu vine, tu mori. Silogism de clasa a9a. Si cam cati ani de puscarie risca jucausu'? 18 ani...si altii stau 5 ani pentru nitzica marijuana.
Jalnic...chiar avem toti fete de tampiti?
(nu mai stiu ce-a urmat la stirile pro tv, n-am mai rezistat)
Monday, April 28, 2008
Paradox de casa
De ceva vreme s-a strecut prin magazine numita "Prajitura de casa". In magazine...de cumparat...ambalata...diverse sortimente. Intelegi? Cumperi ceva "de casa". Singura metoda prin care eu vad chestia asta ca fiind (oarecum) logica e daca fabrica aia are forma unei case. Laptele praf devine lichid in bucatarie, aromele se baga-n sufragerie, e-urile si restu' chimicalelor intra-n joc in baie (acolo unde se intampla toate treburile murdare) si ambalejele se pun in dormitor. Chestia asta ar face ca toti angajatii fabricii sa lucreze de-acasa. Sau poate oamenii nu-si permit o casa asa mare...un apartament, ceva. Daca prajitura aia mare se cheama "de casa", aia mititica, de-o halesti dintr-o imbucatura, ar trebui sa fie "Prajitura de garsoniera". Ofer gratuit urmatorul pont: sa se produca (in casa, normal) si torturi, eventual la comanda...parter plus etaj, doua, optional si-o mansarda.
Foarte ciudat...Ma gandesc ca, in ritmul asta, ar trebui ca in curand bunica-mea sa faca prajitura de cumparat sau din magazin, cum o suna mai bine. Acum mi-am dat seama...primul pas in industrializarea produselor de casa s-a facut cu vanzarea casetelor porno home-made. Astept cu nerabdarea comercializarea spalatoriilor de casa (rufele ti le spala de mana niste doamne bine voitoare), a ice-tea-ului de casa (facut la ibric si racit intr-un frigider...de casa) si a altor minunatii domestice.
Foarte ciudat...Ma gandesc ca, in ritmul asta, ar trebui ca in curand bunica-mea sa faca prajitura de cumparat sau din magazin, cum o suna mai bine. Acum mi-am dat seama...primul pas in industrializarea produselor de casa s-a facut cu vanzarea casetelor porno home-made. Astept cu nerabdarea comercializarea spalatoriilor de casa (rufele ti le spala de mana niste doamne bine voitoare), a ice-tea-ului de casa (facut la ibric si racit intr-un frigider...de casa) si a altor minunatii domestice.
Wednesday, April 16, 2008
The Tracey Fragments
Acest film e cel putin interesant. Mie mi-a placut destul de mult, dar gusturile mele nu prea sunt in asentimentul multora. De ce interesant? Pai, e primul film de lung metraj facut in totalitate din split-screens si cadre fragmentate. Pe scurt, e un videoclip de 77 de minute (da, nu dureaza mult, da' asta cred l-a si facut atat de suportabil si chiar placut). Am crezut ca tehnica asta poate face filmul sa devina obositor si prea "agitat", dar eu unu' n-am intampinat "problema" asta.
Pe de alta parte, subiectul e unul destul de banal: Tracey e o adolescenta neinteleasa, ignorata (in cel mai bun caz!) de toata lumea, indragostita de un tip cel putin la fel de ciudat ca si ea si cu o familie cel putin la fel de disfunctionala. Lumea ei e plina de fragmente care mai de care mai dezamagitoare, mai triste si mai deprimante. Ea-si cauta prin autobuze si strazi fratele disparut. Boring, nu? Eh, felul in care e spusa povestea asta e mult mai interesant decat descrierea mea. Nu vrea sa spun prea multe...doar un mic detaliu: intregul ei monolog este spus infasurata intr-o perdea de baie, din spatele unui autboz pustiu.
Repet, nu stiu daca o sa-ti placa filmul, da' merita sa-i acorzi o sansa. Fie si numai pentru Ellen Page, care joaca foarte bine (din nou) si este foarte draguta (in continuare). Eu iti recomand sa te uiti la el si, daca nu-ti place...asta e, oricum n-ai altceva mai bun de facut.
Pe de alta parte, subiectul e unul destul de banal: Tracey e o adolescenta neinteleasa, ignorata (in cel mai bun caz!) de toata lumea, indragostita de un tip cel putin la fel de ciudat ca si ea si cu o familie cel putin la fel de disfunctionala. Lumea ei e plina de fragmente care mai de care mai dezamagitoare, mai triste si mai deprimante. Ea-si cauta prin autobuze si strazi fratele disparut. Boring, nu? Eh, felul in care e spusa povestea asta e mult mai interesant decat descrierea mea. Nu vrea sa spun prea multe...doar un mic detaliu: intregul ei monolog este spus infasurata intr-o perdea de baie, din spatele unui autboz pustiu.
Repet, nu stiu daca o sa-ti placa filmul, da' merita sa-i acorzi o sansa. Fie si numai pentru Ellen Page, care joaca foarte bine (din nou) si este foarte draguta (in continuare). Eu iti recomand sa te uiti la el si, daca nu-ti place...asta e, oricum n-ai altceva mai bun de facut.
Friday, April 11, 2008
Skins!
Au fost o gramada de seriale cu adolescenti, nu? Si probabil ca or sa mai fie inca pe-atat. De ce Skins trebuie vazut? Pentru ca e asa cum eu n-am mai vazut (ca nu e bine sa generalizez prea mult) alt serial cu adolescenti. In primul rand, are COAIE! E si ceva nuditate (nu atat de multa ca-n Californication, stai linistit), are injuraturi, are droguri, are alcool...are cam tot ce e in interzis in serialele americane de pe televiziunile nationale. A...cel mai important: e englezesc. Si asta spune multe. Nu cunosc prea bine stilul de viata al tinerilor englezi, dar, chiar daca serialu' asta nu reda prea fidel realitatea, pare credibil.
Povestea? Un grup de tineri si peripetiile lor la frumoasa varsta a adolescentei, primvara vietii. Seamana cu Liceenii, nu? Nu chiar...Skins nu se bazeaza pe toate "viciile" insirate mai sus, dar ele fac parte din cadrul povestilor. Povesti, da. Fiecare episod se concentreaza pe unul dintre personajele grupului. Primul sezon a avut 9 episoade, iar cel de-al doilea 10 (duminica viitoare se va difuza ultimul episod al sezonului). Din cate am inteles, in al treilea se va schimba complet distributia, actualele personaje urmand a termina liceul.
Serialul este foarte bine facut. Regie, scenariu (au "consultanti" de aceeasi varsta cu personajele), distributie (e printre putinele filme de acest gen in care actorii chiar au varsta pe care trebuie sa o aiba...si se vede!)...totul functioneaza de minune! Un mare + si la...am zis mare...deci un mare + si la capitolul muzica. Ca si mult mai celebrul Grey's Anatomy, Skins a facut cunoscute o groaza de melodii uber-faine. E drept, genurile de muzica (ca si publicul) difera foarte mult. In timp ce Spitalu' a "lansat" o tona de hituri pop-rock, numai bune de dat la radio, Liceu' a remarcat multe formatii indie si le-a promovat prin soundtrack-ul serialului. Pe langa asta, ultima scena a primului sezon a oferit un moment muzical de exceptie. L-as posta aici, dar contine un spoiler destul de important (asta in cazul in care cineva chiar citeste chestia asta si vrea sa vada acest serial). Ma rog...doritorii pot cauta pe youtube "skins wild world". Astept saptamana viitoare sa vad daca vor repeta acest tip de moment si la finalul sezonului doi.
Un alt lucru foarte bun legat de acest serial e ca au o intensa campanie online sustinuta de diverse petreceri si concerte (la care participa si actorii) si castinguri prin care fanii serialului pot ajunge sa joace in el. Very cool!
Singura parte nasoala a serialului? E mult prea scurt pentru cat de bun e si distanta dintre sezoane e dureroasa: cum spuneam, sezonul doi se termina duminica, iar sezonul trei incepe in ianuarie 2009.
Asa ca...pune mana si uita-te, e mult mai bun decat The OC si alte teen-series.
BONUS
Se pare ca televiziunea care produce si difuzeaza Skins (E4) stie sa aduca (sau sa pastreze) arta nu numai in ce produc, dar si in ceea ce importa. Trailerul lor pentru sezonul intai din Lost mi se pare unul dintre cele mai bune:
Povestea? Un grup de tineri si peripetiile lor la frumoasa varsta a adolescentei, primvara vietii. Seamana cu Liceenii, nu? Nu chiar...Skins nu se bazeaza pe toate "viciile" insirate mai sus, dar ele fac parte din cadrul povestilor. Povesti, da. Fiecare episod se concentreaza pe unul dintre personajele grupului. Primul sezon a avut 9 episoade, iar cel de-al doilea 10 (duminica viitoare se va difuza ultimul episod al sezonului). Din cate am inteles, in al treilea se va schimba complet distributia, actualele personaje urmand a termina liceul.
Serialul este foarte bine facut. Regie, scenariu (au "consultanti" de aceeasi varsta cu personajele), distributie (e printre putinele filme de acest gen in care actorii chiar au varsta pe care trebuie sa o aiba...si se vede!)...totul functioneaza de minune! Un mare + si la...am zis mare...deci un mare + si la capitolul muzica. Ca si mult mai celebrul Grey's Anatomy, Skins a facut cunoscute o groaza de melodii uber-faine. E drept, genurile de muzica (ca si publicul) difera foarte mult. In timp ce Spitalu' a "lansat" o tona de hituri pop-rock, numai bune de dat la radio, Liceu' a remarcat multe formatii indie si le-a promovat prin soundtrack-ul serialului. Pe langa asta, ultima scena a primului sezon a oferit un moment muzical de exceptie. L-as posta aici, dar contine un spoiler destul de important (asta in cazul in care cineva chiar citeste chestia asta si vrea sa vada acest serial). Ma rog...doritorii pot cauta pe youtube "skins wild world". Astept saptamana viitoare sa vad daca vor repeta acest tip de moment si la finalul sezonului doi.
Un alt lucru foarte bun legat de acest serial e ca au o intensa campanie online sustinuta de diverse petreceri si concerte (la care participa si actorii) si castinguri prin care fanii serialului pot ajunge sa joace in el. Very cool!
Singura parte nasoala a serialului? E mult prea scurt pentru cat de bun e si distanta dintre sezoane e dureroasa: cum spuneam, sezonul doi se termina duminica, iar sezonul trei incepe in ianuarie 2009.
Asa ca...pune mana si uita-te, e mult mai bun decat The OC si alte teen-series.
BONUS
Se pare ca televiziunea care produce si difuzeaza Skins (E4) stie sa aduca (sau sa pastreze) arta nu numai in ce produc, dar si in ceea ce importa. Trailerul lor pentru sezonul intai din Lost mi se pare unul dintre cele mai bune:
Thursday, April 10, 2008
Wednesday, April 09, 2008
short update
1. nu numai ca vine Metallica (FUCK, YEAAAAH!), dar s-au si vandut 10.000 de bilete in trei zile. Pe de-o parte, ma bucura vestea. Inseamna ca intram in randul lumii si cu publicul concertelor, nu doar cu lineup-ul lor. Pe de alta parte, imi pare rau pentru cei care erau obisnuiti sa aiba putintica rabdare...si au ramas cu ochii-n soare.
2. pentru cei care nu o stiu pe SoKo, va sfatuiesc s-o ascultati, daca va place...moldy peaches, sa zicem (soundtrack-ul de la juno). pentru cei care o cunosc, ii rog sa-mi faca si mie cunostinta cu ea.
2. pentru cei care nu o stiu pe SoKo, va sfatuiesc s-o ascultati, daca va place...moldy peaches, sa zicem (soundtrack-ul de la juno). pentru cei care o cunosc, ii rog sa-mi faca si mie cunostinta cu ea.
Tuesday, April 01, 2008
Deficientele modelului Dorohoi
Invatamantul romanesc loveste din nou! Oare cat timp o sa mai treaca pana o sa-si dea toata lumea seama ca avem o problema serioasa si ca olimpicii aia cu care ne falim atata nu-s rezultatul scolii romanesti, ci niste cazuri speciale care au reusit (si asta e o chestie discutabila) pe baza "talentului" propriu.
Deci, ce-avem aici? Un profesor din Dorohoi habar n-are sa-si tina in frau clasa si se pare ca are si o pasiune pentru fata aia din prima banca, aia care nu da niciodata la lucrari. Nu iau apararea elevilor, da' un profesor ca asta ar trebui dat afara in suturi din invatamant. Reactia superiorilor? "Cel puţin până la sfârşitul anului, domnul profesor nu va mai lucra în Colegiul Naţional «Grigore Ghica Voievod» din Dorohoi.” Eficienta miscare! Mai sunt atatea eleve in Dorohoi care asteapta sa fie futute de profesori si nu toate au avut sansa sa intre la Grigore Ghica Voievod.
Deci, ce-avem aici? Un profesor din Dorohoi habar n-are sa-si tina in frau clasa si se pare ca are si o pasiune pentru fata aia din prima banca, aia care nu da niciodata la lucrari. Nu iau apararea elevilor, da' un profesor ca asta ar trebui dat afara in suturi din invatamant. Reactia superiorilor? "Cel puţin până la sfârşitul anului, domnul profesor nu va mai lucra în Colegiul Naţional «Grigore Ghica Voievod» din Dorohoi.” Eficienta miscare! Mai sunt atatea eleve in Dorohoi care asteapta sa fie futute de profesori si nu toate au avut sansa sa intre la Grigore Ghica Voievod.
Funny Games
Vai, doamne, ce film! Filmu' asta doare! E un film bolnav, pe care-l simti, te apasa. E foarte bine facut, suspansu' e la el acasa, Haneke e boss (se stieeee!). Subiectu', pe foarte scurt, e urmatorul: doi zanateci sechestreaza o familie in propria lor casa. Trebuia sa ai nervii tari sa-l vezi, da' merita. Golferii joaca demential!
Anul asta (prin iunie, in romania) o sa se lanseze remake-ul, Funny Games US. Sper sa fie la fel de bun, desi, de obicei, machiajele astea de la hollywood sufera. Important e ca e facut to de Haneke si ca actorii au antecedente cel putin interesante (Tim Roth, Michael Pitt). Inca ma bantuie mingea aia de golf, care cade pe parchet...si aluneca usor...si privirea lui Georg incremeneste.
Monday, March 31, 2008
green...peace, man!
Campaniile impotriva drogurilor ar trebui sa faca tot posibilul sa evite contraargumentul viu (oare?): Keith Richards.
Subscribe to:
Posts (Atom)
Posts
