Centrul Vechi...bata-l vina!

(o reluam incetisor, cu doua texte preluate de pe dob.ro)
De cand mi-am inceput oficial vara, destinul drumurilor mele prin Bucuresti s-a intersectat de cateva ori cu zona pe care eu o denumesc generic ‘Lipscanii’, cunoscuta tuturor sub numele de cod ‘Centrul Vechi’. E o zona in care-mi place sa ma plimb, sa pierd vremea pe terase la care, daca nu esti destul de vigilent, cauti o masa libera pentru cateva zeci de minute. Imi plac oamenii care frecventeaza, in general, Centrul Vechi, imi place ideea de oaza de ‘altceva’ in mijlocul orasului 'claxonist' si nervos. E un loc in care nimeni nu trebuie sa ajunga nicaieri, un loc unde se intampla foarte multe dintre discutiile interesante si cu cap ale Bucurestiului. Pe Lipscani e plin mai mereu; se pare, deci, ca, dintr-un motiv sau altul, o gramada de oameni se simt bine acolo. Si atunci de ce lasam Centrul Vechi sa arate asa cum arata si de ce lasam un loc cu atat de mult potential sa se scalde in praf si santiere?
Imi place sa ma plimb pe-acolo si imi place berea bauta pe o terasa de pe Smardan, dar, sa recunoastem, de cele mai multe ori privelistea e dezolanta. La inceput am fost de acord, nu exista renovare/restaurare fara ceva deranj de genul asta. A trecut, totusi, atata timp si nimic nu se intampla. Centrul Vechi e amortit printre santuri, podele provizorii si alte lucrari care nu par sa mai avanseze.

Daca am avea o clasa politica din care sa putem sa ne alegem niste reprezentanti, cred ca cea mai sanatoasa decizie ar fi ca toata zona Centrului Vechi sa fie administrata de un primar care sa se ocupe numai de ea. Asa cum avem primari de sector, asa ne-ar trebui si pozitia de Primar al Centrului Vechi. Un om care sa fie zilnic acolo si care sa stie sa aleaga cele mai bune variante pentru ca Lipscanii sa ajunga la nivelul ‘confratilor’ din alte tari.

Sigur, e doar o propunere ipotetica. Nu cred ca exista resursele, bugetele si oamenii pentru infiintarea unei mici primarii in acea zona. Daca, insa, nu o sa fie acolo un om care sa inteleaga ceea ce inseamna Centrul Vechi (nu doar amintirea Bucurestiului Interbelic, ci si terasele, cluburile si, in general, toata boemia-urbana care exista acum) si care sa faca o prioritate din restaurarea inteligenta a acelei parti a Bucurestiului, o sa mai treaca mult timp pana ca Centrul Vechi sa ajunga sa arate asa cum ar trebui si sa reprezinte zona culturala care ar putea sa fie. Pana atunci ne vom bea berea printre dunele de praf, vom dezbate toate nimicurile pe marginea santierelor si ne vom plimba printre cladiri darapanate.