Albarn se reîntoarce iar și din nou, de data asta pe peliculă

Dacă la fostul loc de muncă n-am mai avut ocazia să-l recomand, mă revărs aici. După muzică, ajungem la filme...cu și despre muzică.

No Distance Left to Run este un documentar despre trupa care, alături de frații/rivalii de la Oasis, a adus britpopul pe culmile gloriei - Blur. Ocazia cu care Will Lovelace și Dylan Southern au dezgropat istoria londonezilor a fost reuniunea de anul trecut a lui Damon Albarn, Graham Coxon, Alex James și Dave Rowentree, reuniune care a culminat cu poziția de headliner la mai toate marile festivaluri din UK și un mega-concert în Hyde Park.

No Distance Left to Run nu e doar un documentar despre una dintre cele mai importante formații din istoria recentă a muzicii, e un documentar despre patru prieteni, despre schimbările din noi de care nici măcar nu ne dăm seama, despre celebritate și, evident, despre eternele arhetipuri din marile formații - cele două genii creative care, la un moment dat, nu mai pot coexista artistic.

Cel mai impresionant moment din documentar (și poate din toată cariera Blur) e atunci când, în timpul deja legendarului concert de la Glastonbury 2009, Damon Albarn și-a lăsat garda jos și a fost lovit de tot ceea ce încă înseamnă formația asta. Nu vreau să stric surpriza, în caz că o să vedeți filmul, așa că nu o să dau mai multe detalii. Pe mine m-a lovit adânc și sunt convins că nu sunt mulți cei pe care-i lasă indiferenți respectiva secvență.

Asta ca să nu mai vorbim de cât de bine sunt filmate showurile live și cât de…mișto sunt "personajele" acestui film.

Deși unii văd în No Distance Left to Run unul dintre cele mai bune documentare despre o formație, sunt convins că filmul de față nu e chiar cel mai obiectiv dintre ele. Cu toate astea, pe mine m-a marcat și m-a trecut automat și irevocabil pe lista fanilor Blur. Din cauza faptului că nu este făcut doar pentru fanii înfocați, filmul ăsta trebuie văzut de toată lumea. Enjoy!