Cum se-nvarte Caruselul?

Caruselu’ a venit, si pe noi ne-a fericit(?!)

A venit si fatidica zi in care am ajuns sa scriu cronica revistei CARUSEL, revista de benzi-desenate ce-l are in frunte pe Sandu Florea (asta e mare, ba, i’cultilor!). M-am mai asezat de cateva ori la masa de scris (de mancat, de baut, de dat cu placa pe NET , in general, MASA) cu gandul ca-mi voi da cu parerea despre aceast colac de salvare a BD-ului romanesc; problema a fost ca, pana acum, sefu’ de redactie nu m-a presat cu dead-lineul (doamne, de cand vroiam sa scriu chestia asta!) asa ca nu m-am strofocat prea mult. Acum, cand termenul limita se apropie ca Apocalipsa propusa de Nostradamus, ma vad nevoit sa scot din sacul cu inspiratie una bucata inspiratie_versiunea_pentru_scris si sa incep sa scriu, timpul nu sta-n loc, si sefu’ iar tipa ca vrea articolu’. E pe vine!

Primul lucru pe care l-am vazut a fost coperta, chestie perfect normala. Aici, o domnita inzestrata de ma-sa natura (despre care voi afla, citind primul serial, Borderlands pe numele lui, ca se intituleaza Aranna Sky si ca e posesoare unei voci de invidiat cu care, interpretand LIVE o melodie ca pentru Eurovision, poate deschide portile dintre doua lumi paralele) calareste, scuzati expresia, in toata splendoarea ei o bruta cu niste colti proeminenti careia ii curg balele (probabil ca vazuse si ea ce poarta-n carca) ca din fantanile de la Unirii. Tot pe coperta sunt “indexate” punctele forte (din punctul meu de vedere) ale revistei, Conan si Aliens (pacat ca nu sunt si colorate, lucru ce se va remedia daca puneti mana de la mana si cumparati revista asta si nu va limitati doar la a o imprumuta de la prieteni). Primul serial, Borderlands e bine desenat si frumos colorat, schiopatand totusi cand vine vorba de scenariu. Urmeaza Toto Foto, umor de cabana, destul de OK. Povesti cu talc e una dintre benzile mele favorite. Este realizat de un roman, Sorin Anghel, si este un banc sec ce se intinde pe doua pagini, foarte haios. Dupa, avem de-a face cu Toxic. Problema lui e ca e prea scurt si ca nu se intelege mai nimic din el, desi e desenat si colorat destul de bine. Din Satira n-am inteles nimic. Se vrea un banc cu tente sexuale (mi-e ca ma prinde mami ca n-am intrebat-o daca pot sa-l citesc) din care nu prea pricep poanta (poate sunt singurul, va rog, luminati-ma!). Invazia este un preview pentru Aliens care nu face altceva decat sa umple niste pagini, mi s-a parut destul de inutila aceasta banda desenata. Ajungem si la atractiile serii, Aliens si Conan, povesti cunoscute de mai toata lumea, cu mare succes peste tot. Aliens e misto, totusi are momente cand mi se pare prea…incalcit, poate e de la formatul revistei, am auzit si aceasta parere,ca Aliens este singurul care chiar pierde cu adevarat din faptul ca revista este prea mica. Conan este, dupa mine (si numerosii mei fani care ma urmeaza orbeste), cel mai bun serial din toata revista. Povestea bine inchegata si desenele cele mai bune. Am vazut si o varianta colorata, nu pot spune decat ca de-abia astept sa-si bage Caruselul culorile in ele de BD-uri cu Conan, ca asa nu se mai poate! Per total, revista este un mare pas inainte pentru ceea ce inseamna “industria” (daca putem numi asa cele cateva reviste de profil) benzilor-desenate din Romania. Sigura problema cu adevarat importanta este reprezentata de multele, mult prea multele greseli gramaticale. “Unde a-ti pus”, “nici-un” si o groaza de alte greseli de acest tip dau foarte urat pentru o revista asa de promitatoare. Oricum, am inteles ca problema se va remedia incepand cu numarul 2, angajandu-se un corector.

Desi mai scartie prin diverse locuri, Carusel are toate sansele sa ramana singura revista de acest tip care se invarte cu adevarat.